Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799 – d. 18 august 1850) a fost unul dintre cei mai prolifici și mai influenți scriitori francezi, un pionier al realismului literar. Născut în Tours, într-o familie burgheză, Balzac a studiat dreptul la Paris, dar și-a abandonat cariera juridică pentru a se dedica scrisului. A debutat sub pseudonime, iar primul său succes a venit odată cu romanul Les Chouans (1829).
Opera sa monumentală, La Comédie Humaine („Comedia Umană”), cuprinde peste 90 de romane și nuvele, explorând viața socială, pasiunile și moralitatea Franței post-revoluționare. A murit la 51 de ani, epuizat de o viață de excese, muncă obsesivă și datorii.
În ciuda faimei sale, multe aspecte ale vieții și operei lui Balzac rămân necunoscute publicului larg. Iată 10 lucruri surprinzătoare despre acest gigant al literaturii:
Balzac era un obsedat al muncii. Se trezea la miezul nopții, se îmbrăca în robă de mănăstire și scria non-stop până la 15-18 ore, consumând peste 50 de cești de cafea pe zi.
În scrisorile sale, descria cafeaua ca fiind „combustibilul geniului”, dar obiceiul i-a distrus sănătatea, contribuind la moartea sa prematură.
Înainte de a deveni scriitor de succes, Balzac a investit în tipografii, edituri și chiar în exploatarea de mine de argint. Toate au eșuat spectaculos, lăsându-l cu datorii uriașe pe care le-a plătit toată viața. Experiența i-a inspirat însă personaje memorabile de parveniți și speculanți din La Comédie Humaine.
Primul său roman, Cromwell (scris la 19 ani), a fost un eșec critic. Pentru a păcăli publicul, a publicat ulterior romane ieftine sub nume precum Lord R’hoone (anagramă pentru „Honoré”) sau Horace de Saint-Aubin. Niciunul nu a avut succes până când și-a asumat identitatea adevărată.
Balzac crea dosare detaliate pentru fiecare personaj, notând vârsta, trăsăturile fizice și evenimentele din viața lor. Uneori, introducea accidental anumiți protagoniști în romane diferite, dar a transformat această greșeală într-un sistem: La Comédie Humaine conține peste 2.500 de personaje recurente, interconectate ca într-un univers literar.
Înainte de Balzac, literatura se concentra pe eroi nobili sau evenimente istorice. Balzac a revoluționat genul prin descrierea obsedant de detaliată a vieții obișnuite: casele murdare, banii lipsă, ambițiile mărunte. Criticii literari l-au numit „omul care a inventat secolul XIX”, tocmai pentru modul în care a captat esența societății franceze post-revoluționare și a industrializării, oferind o panoramă vastă a tuturor claselor sociale.
Manuscrisele lui Balzac erau pline de inserții haotice și revizuiri făcute în ultimul moment. Corectorii tipografiilor blestemau manuscrisele sale, pline de semne inexplicabile și fraze tăiate. Uneori, schimba întreaga structură a unei cărți în timp ce era deja la imprimantă.
În 1832, Balzac a primit o scrisoare anonimă de la o admiratoare, contesa Ewelina Hańska. Cei doi au început o corespondență pasională, iar după 18 ani de scrisori, s-au căsătorit cu 5 luni înainte de moartea lui. În ziua în care a murit (18 august 1850), Balzac a fost vizitat de Victor Hugo, care mai târziu a fost purtător de sicriu și elogiator la funeraliile scriitorului francez.
Unii biografi susțin că obiceiul lui Balzac de a scrie fără pauze (eliberând manuscrise fără virgule sau puncte pentru a economisi timp) a grăbit declinul său fizic. Stresul cronic și insomnia l-au făcut vulnerabil la boala de inimă. Pe patul de moarte, și-a chemat personajul preferat, Bianchon (un doctor din romane), cerându-i să-l salveze.
În 1891, Société des Gens de Lettres l-a însărcinat pe Rodin să realizeze un monument dedicat lui Balzac, proiect la care sculptorul a lucrat timp de opt ani, prezentând versiunea sa finală în cadrul Salon de la Société Nationale des Beaux-Arts, în 1898. Pentru a capta esența scriitorului, care a murit în 1850, Rodin a folosit sosii vii și toate imaginile pe care le-a putut găsi. A realizat un număr mare de studii – dintre care unele sunt expuse la Muzeul Rodin din Meudon – de la un Balzac îmbrăcat în haină de călugăr la o figură complet goală. Alegerea sa finală, înfățișându-l pe Balzac în halat, a nemulțumit Société des Gens de Lettres, care a respins-o. După ce a fost prost primit la Salon, ghipsul a fost transportat la Meudon, unde a fost plasat inițial în atelierul vilei, înainte de a fi mutat la Pavillon de l’Alma. În 1908, a fost scos afară pentru a fi fotografiat în grădină, unde a rămas timp de mai mulți ani. Mulajul din ipsos patinat expus în muzeu, compus din trei secțiuni, a fost utilizat pentru realizarea statuii finale din bronz.
În Père Goriot (1835), Balzac descrie bursa și specula financiară cu o acuratețe profetică. Economiști contemporani recunosc că a anticipat mecanismele piețelor financiare și psihologia banilor mai bine decât multe tratate științifice.
Acestea fiind spuse, putem admite faptul că opera lui Balzac a fost într-adevăr o figură importantă, fascinantă, dar și plină de controverse, nu doar a literaturii franceze, însă a literaturii universale, opera sa monumentală fiind o oglindă a societății. Obsesia pentru bani, lupta pentru statut și iluzia succesului – temele sale par scrise inclusiv pentru epoca noastră, astfel că într-o lume dominată de social media și de capitalismul de senzație, La Comédie Humaine rămâne un manual nesuprimat despre natura umană.
Dacă nu ați citit niciodată Balzac, începeți cu Eugénie Grandet (despre lăcomia și iubirea) sau Șagreenul (un pact faustian în Parisul anului 1830). Fiecare roman este o comoară de inteligență și pasiune – la fel de vie ca acum două secole.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Honore-de-Balzac
https://www.jstor.org/stable/382696
https://www.wsws.org/en/articles/2000/05/balz-m29.html
Honoré de Balzac, cronicarul suprem al societății franceze contemporane
Academicienii de la Oxford au băut zeci de ani dintr-un potir făcut dintr-un craniu uman
Pierre-Jules Hetzel, editorul lui Jules Verne care i-a cenzurat un roman vizionar