David Bowie, peste 50 de ani de geniu muzical și metamorfoze. Traseul unei comete muzicale. Peste 1.250 de concerte și 26 de albume

Cariera lui David Bowie de peste 54 de ani (de la primii pași în muzică din anii ’60 până la deces în 2016) a fost o călătorie admirabilă care a dus la lansarea a 26 de albume de studio, la peste 1250 de concerte live și o amprentă culturală care rivalizează cu puține din istoria modernă.

De la acordurile Space Oddity (1969) până la profeticul cântec de lebădă Blackstar (2016), și de la Ziggy Stardust (șocul androgin) la Thin White Duke (extazul toxic) și Berlin (reînvierea prin sunet), hituri precum Heroes, Let’s Dance, Changes, Under Pressure (cu Queen), Life on Mars, Bowie a vândut peste 140 de milioane de discuri în întreaga lume, a câștigat cinci premii Grammy, două premii BRIT și un loc permanent în Rock and Roll Hall of Fame.

• Van Gogh și ce reprezintă, de fapt, tablourile lui cu floarea-soarelui
• Primul film de animație din lume a fost realizat în Argentina, nu de Disney. Cum a…

O viață plină și marcată de controverse – lupte cu dependența, o provocare neînfricată a normelor de gen, un salut fugar perceput ca fiind nazist (În 1976, o fotografie cu el făcând un gest cu mâna dintr-un Mercedes în Londra a fost interpretată greșit drept un salut nazist. Gestul – de fapt un semn „V” britanic – cu palma spre interior, considerat ofensator – a fost pus ulterior pe seama stării mentale fragile a artistului, aflat sub influența intensă a cocainei. Bowie a negat orice afiliere politică extremă, declarând: Eram complet pierdut. Nu eram în controlul propriei mele vieți.), toate acestea i-au consolidat statutul de cameleon suprem al rock-ului.

Născut David Robert Jones la 8 ianuarie 1947, în Brixton, Londra postbelică, copilăria lui Bowie a stat undeva între curiozitatea artistică și turbulențele familiale. Tatăl său, Haywood Jones, lucra în domeniul promovării pentru o organizație caritabilă pentru copii, în timp ce mama, Margaret „Peggy” Burns, avea o istorie de boli mintale. O figură importantă a fost fratele său vitreg, Terry Burns, a cărui luptă cu schizofrenia și dragoste pentru jazz au avut un impact profund asupra lui Bowie. Prin Terry, Bowie a intrat în contact cu o lume artistică mai largă – inclusiv literatura Beat și muzica experimentală – care i-au modelat curiozitatea și gusturile timpurii.

La Bromley Technical High School, David a studiat arta, muzica și designul cu profesorul Owen Frampton, tatăl viitorului colaborator al lui Bowie, Peter Frampton. O fractură a pupilei stângi, rezultată în urma unei bătăi în curtea școlii, a conferit ochilor săi un aspect ciudat, dar care a devenit ulterior o trăsătură caracteristică. La 15 ani, a format prima sa trupă, The Konrads, iar în 1966 și-a schimbat numele în „Bowie” pentru a evita confuzia cu Davy Jones de la The Monkees.

Single-ul Space Oddity al lui Bowie din 1969, care a coincis cu ajungerea pe Lună a misiunii Apollo 11, a devenit primul său hit în Top 5 din Marea Britanie. Dar The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars din 1972 a fost cel care i-a adus statutul de legendă a muzicii. Ziggy, starul rock extraterestru cu părul ca o flacără, a estompat liniile de gen cu sclipici, machiaj kabuki și teatru. „Ziggy a fost o misiune sinucigașă”, a declarat Bowie pentru Rolling Stone în 1993. „Nu am creat doar un personaj; am devenit el”. Personajul a culminat cu un discurs șocant de retragere pe scenă în 1973: „Nu numai că este ultimul spectacol al turneului, dar este ultimul spectacol pe care îl vom face vreodată”.

Trilogia Berlin: Renaștere în umbră

În 1976, Bowie era în derivă – dependent de cocaină, paranoic și întruchipând nihilistul Thin White Duke. O mutare la Berlinul de Vest împreună cu Iggy Pop a marcat o dezintoxicare și o renaștere creativă. Făcând echipă cu Brian Eno și Tony Visconti, a produs albumele minimaliste Low (1977) și Heroes (1977), acesta din urmă înregistrat lângă Zidul Berlinului. „Puteai auzi pașii gardienilor”, își amintește Visconti. Piesa principală, compusă despre relația lui Bowie cu solista Antonia Maass, a devenit un imn al orașelor divizate și al izbăvirii personale.

Anii ’80 au adus succesul general: Let’s Dance (1983), produs de Nile Rodgers, s-a vândut în 10 milioane de exemplare, în timp ce Serious Moonlight Tour a devenit turneul cu cele mai mari încasări ale deceniului. Cu toate acestea, lui Bowie nu-i plăcea faima. „Mă simțeam ca o caricatură”, a recunoscut el. A urmat o întoarcere la experimente – colaborări industriale cu Trent Reznor, Earthling (1997), inspirat din junglă – dar The Next Day din 2013, primul său album după un deceniu, a uimit criticii.

Arta lui Bowie a stârnit adesea reacții negative. În 1976, o fotografie cu el făcând cu mâna dintr-un Mercedes în Londra a fost interpretată greșit ca un salut nazist, alimentând zvonurile privind înclinațiile sale de extremă dreaptă. Bowie a dat vina pe psihoza provocată de cocaină: „Îmi pierdusem mințile”. În 1972, într-un interviu exploziv pentru revista Melody Maker, Bowie a lansat o bombă culturală: Sunt gay, întotdeauna am fost – o afirmație care a contrariat taburile vremii. Ani mai târziu, a reevaluat public poziția: Sunt bisexual. Nu cred că e ceva ascuns. – o nuanță ce a deschis dialoguri despre fluiditatea sexuală în cultura pop.

În ceea ce privește viața personală a lui David Bowie, aceasta a reflectat haosul său artistic. Căsătoria din 1970 cu Angie Barnett i-a adus fiul Duncan Jones (acum regizor), dar s-a destrămat pe fondul infidelității. În 1992, s-a căsătorit cu supermodelul somalez Iman, numind-o „iubirea vieții mele”, din acest mariaj rezultând o fiică – Alexandria, născută în 2000.

Lupta lui Bowie de 18 luni cu cancerul la ficat, ascunsă de public, s-a încheiat la 10 ianuarie 2016 – la două zile după lansarea Blackstar, o meditație cu accente de jazz- asupra mortalității. Piesa de încheiere a albumului, I Can’t Give Everything Away, a fost percepută ca un fel de plecăciune finală.

Geniul lui Bowie a redefinit nu doar muzica, ci cultura însăși. El a fost pionierul „Bowie Bond” în 1997, securizând viitoarele drepturi de autor. Bowie Bond a fost un experiment financiar inovator prin care David Bowie a „vândut” viitoarele sale încasări din drepturile de autor a 25 de albume – lansate înainte de 1990. Investitorii au cumpărat obligațiuni cu o valoare totală de 55 de milioane de dolari, garantate de veniturile generate de hituri precum Let’s Dance sau Heroes. A fost, așadar, primul artist care a transformat muzica în titluri de valoare tranzacționabile, deschizând ușa pentru alții (Prince, Madonna) să monetizeze cataloagele lor.

A inspirat fashion icons precum Lady Gaga și Tilda Swinton, iar lansările postume – Toy (2021) și documentarul Moonage Daydream (2022) – îi mențin spiritul viu.

David Bowie a fost o cometă, a cărui lumină lăsată în urmă încă este descoperită și descifrată.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/David-Bowie

https://www.bbc.com/news/business-35280945

https://www.imdb.com/name/nm0000309/

https://www.biography.com/musicians/david-bowie

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ne ajută muzica să avem o memorie mai bună?

Metallica: mai bine de patru decenii de muzică rock și cel mai puternic brand metal

Cimpanzeii știu ce este ritmul. Ce ne arată asta despre originile muzicii?

Un trib străvechi folosea oase umane pentru a crea muzică, arată un studiu