Rochii vaporoase, pălării supradimensionate, pantaloni de in și sandale confortabile – în vacanță, mulți dintre noi par să adopte un stil vestimentar complet diferit față de cel de acasă. Oricât de variate și uneori teatrale ar fi aceste alegeri, un lucru este sigur: nu ne îmbrăcăm așa în viața de zi cu zi.
Marta Franceschini, specialistă în comunicare și editorial la European Fashion Heritage Association, explică faptul că garderoba de vacanță a apărut odată cu dezvoltarea turismului de agrement în secolul al XIX-lea.
„Până atunci, hainele pentru călătorie erau strict utilitare, asociate cu migrarea, pelerinajele sau expedițiile militare și comerciale”, spune ea.
Odată cu ascensiunea clasei de mijloc și extinderea rețelelor feroviare în Europa, stațiunile de pe litoral au devenit destinații la modă, ceea ce a dus la apariția unor haine care combinau eleganța cu confortul.
Clima caldă a impus folosirea unor materiale mai ușoare, precum inul sau mătasea, iar în perioada interbelică, designeri precum Coco Chanel promovau stiluri relaxate: tricotaje casual, pantaloni largi, costume de baie, notează BBC.
„După cel de-Al Doilea Război Mondial, boom-ul economic și apariția aviației comerciale au democratizat și mai mult accesul la călătorii”, adaugă Franceschini. Între anii ’50 și ’70, ținutele de vacanță s-au transformat într-un gen aparte, incluzând pantaloni Capri, imprimeuri exotice, caftane și colecții de croazieră.
Totodată, schimbarea climei în timpul călătoriilor a permis o relaxare a codurilor vestimentare sociale, ceea ce a încurajat exprimarea mai liberă prin haine.
Cu toate acestea, aproape nimeni nu vrea să pară turist. Revistele de lifestyle abundă în sfaturi despre cum să eviți „uniforma clasică a turistului” (cu tricou, rucsac, pălărie) și recomandă în schimb garderobe minimaliste, inspirate de stilul local.
Vanessa Friedman, critic de modă la The New York Times, spune că primește deseori întrebări despre cum să nu arăți ca un turist. Răspunsul ei? Se consultă direct cu localnicii.
„Cred că oamenii se îmbracă pentru a face parte din ceva. Așa că, atunci când călătoresc, nu vor să iasă în evidență”, declară ea.
Dr. Charlotte Russell, psiholog și fondatoare a proiectului The Travel Psychologist, subliniază că statutul de turist vine cu o serie de conotații negative: „Turistul este perceput ca fiind naiv, lipsit de experiență, stângaci în interacțiunile culturale și, poate, mai ușor de păcălit. Nimeni nu vrea să fie asociat cu aceste stereotipuri, așa că e firesc ca oamenii să încerce să se distanțeze de ele”.
Psihologul Andrew Stevenson, autor al cărții The Psychology of Travel, consideră că această tensiune spune multe despre felul în care ne dorim să fim percepuți.
„Vrei să te prezinți ca un observator empatic, care încearcă să se integreze, ca un antropolog? Sau preferi să păstrezi o distanță între tine și locul pe care îl vizitezi, poate din motive de siguranță sau pentru că vrei să rămâi în bula ta de confort?. Hainele sunt un simbol al gradului de apartenență pe care ni-l dorim față de destinația aleasă”, întreabă el retoric.
Planeta Marte avea cândva plaje numai bune pentru vacanțe, arată un studiu
Unele dintre cele mai populare orașe europene, pe lista destinațiilor de vacanță „interzise”
Cât a plătit o familie de români pentru o vacanţă în Maldive?
De ce nu e bine să despachetezi bagajul imediat ce te-ai întors din vacanță?