Morminte ascunse în deșert, vechi de 4.500 de ani, dezvăluie secretele civilizației nubiene

Peisajul deșertului din situl arheologic de la Tombos, în nordul Sudanului, dezvăluie morminte funerare subterane, folosite încă din anul 2500 î.Hr. de către locuitorii antici care au numit această regiune Kuș sau Nubia. 

Discuțiile despre istoria antică din Africa sunt dominate de ascensiunea Egiptului. Dar au existat mai multe societăți care au atins o mare putere în Valea Nilului începând cu mijlocul mileniului al treilea î.Hr.

• Abraham Lincoln, vizionarul unității naționale și al abolirii sclaviei
• Test de cultură generală. De ce chinezii mănâncă doar cu bețișoare?

Chiar dacă vechiul Kuș a rivalizat și, uneori, a cucerit Egiptul, a existat o relativă lipsă de atenție acordată acestei civilizații.

Situată de-a lungul râului Nil în ceea ce este astăzi Sudanul, civilizația antică a Nubiei sau Kuș a rivalizat uneori cu vecinul său de la nord, Egiptul.

Viața și moartea pe Nil

Aceste înmormântări au dezvăluit arheologilor multe aspecte ale vieții și morții din acest loc. La fel ca și cei care trăiesc astăzi de-a lungul râului Nil, oamenii din antichitate s-au confruntat cu diverse provocări, inclusiv schimbări de mediu, tranziții sociopolitice și interacțiuni cu alte grupuri.

Rămășițele vechilor locuitori de la Tombos dezvăluie informații despre activitatea lor, precum și despre infecții și nutriție. Afecțiuni precum bolile de inimă, cancerul și efectele muncii grele, toate lasă urme pe corpul uman care oferă informații despre epidemiologia bolilor din trecut.

Ele ne ajută să urmărim factorii care joacă un rol în condițiile de sănătate și contextul social al acestora. De exemplu, au fost găsite rămășițele unei femei adulte și ale unui copil care au trăit cu o tulburare de creștere, ceea ce arată că persoanele cu diferențe fizice erau încorporate în societate.

Ce ascund rămășițele vechilor locuitori de la Tombos?

În plus, arheologii au găsit rămășițele unei femei în vârstă care a trăit până la 60 de ani și a suferit de artrită, ale unei femei mai tinere a cărei înmormântare includea un bebeluș și ale unei femei de vârstă mijlocie cu un coș plin de figurine mici întregi și sparte, mărgele și alte obiecte.

Descoperirea unor oameni care aparent au trăit diferite tipuri de vieți permite echipei să creeze o imagine a celor care populau Tombos când era înfloritor.

Poziția corpului și artefactele care însoțesc înmormântările pot fi legate de diferite practici culturale și religioase. O înmormântare a unui bărbat de vârstă mijlocie includea atât un pat, cât și un sicriu, combinând practicile tradiționale nubiene și egiptene.

Mormântul conținea, de asemenea, boluri de bronz, o cutie de lemn decorată, o grămadă de amulete care erau tratate ca obiecte magice și un depozit de arme din fier, care demonstrează utilizarea timpurie a fierului în Nubia.

Regatul Kuș, rivalul Egiptului

Echipa a descoperit că, atunci când egiptenii au condus Nubia, în jurul anului 1200 î.Hr., unii egipteni imigranți și localnici au ales piramide în stil egiptean și morminte cu cameră pentru înmormântările lor, raportează Inverse.

În același timp, unii oameni de la Tombos au folosit și structura locală a mormintelor de tip tumulus, asemănătoare cu mormintele anterioare din Nubia, ceea ce arată cât de mult variau oamenii în alegerile lor privind înmormântarea.

Echipa, condusă de Michele R. Buzon, profesor de antropologie la Universitatea Purdue și de Stuart Tyson Smith, lucrează îndeaproape cu organismul administrativ sudanez care supraveghează cercetarea arheologică, Corporația Națională pentru Antichități și Muzee.

Scopul este de a sprijini formarea sudanezilor, astfel încât localnicii – cu legături mai directe cu civilizația antică pe care echipa o studiază- să poată participa la aceste proiecte arheologice la toate nivelurile.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Nubia, zona aurului

Piramidele nubiene din Regatul Kuș, în Sudanul de azi

Vechi bucăți de piatră dezvăluie cum a avut loc migrația oamenilor din Africa

Cinci morminte egiptene antice, uimitor de bine conservate, dezgropate în Saqqara