Regina Artemisia I din Caria a fost singura femeie care a comandat o flotă în cea mai mare bătălie navală din lumea antică.
Artemisia a condus Caria, un regat din sud-vestul Anatoliei (azi parte a Turciei), la granița dintre lumea greacă și cea persană. La începutul secolului al V-lea î.Hr., regiunea era un stat vasal al Imperiului Persan, dar păstra o oarecare autonomie sub conducerea dinastiei locale. După moartea soțului ei, Artemisia a urcat pe tron.
Sursele istorice, în special relatările lui Herodot, o descriu ca pe un lider abil, care și-a consolidat puterea prin alianțe politice și prin loialitate față de Xerxes, Marele Rege al Persiei. În 480 î.Hr., când Xerxes a lansat invazia masivă asupra Greciei, Artemisia a contribuit cu cinci nave la flota persană—o forță modestă, dar care avea să joace un rol crucial.
După ce armata persană a cucerit Atena, flota greacă, sub conducerea lui Temistocle (politician și general atenian. A făcut parte dintr-o nouă generație de politicieni non-aristocrați care au devenit proeminenți în primii ani ai democrației ateniene), s-a retras în strâmtoarea Salamina. Aici, grecii plănuiau capcana finală: strâmtoarea îngustă le-ar fi permis să neutralizeze superioritatea numerică a persanilor.
Xerxes le-a cerut generalilor săi sfatul. Majoritatea îl îndemnau să atace, încrezători în forța lor covârșitoare. Dar Artemisia a avut o perspectivă diferită. Potrivit lui Herodot, ea l-a avertizat pe Xerxes că un atac în apele înguste ale Salaminei ar fi un dezastru: „Dacă te grăbești să angajezi lupta navală”, i-ar fi spus, „frica mea este că vei pierde flota și vei periclita întreaga campanie.”
Xerxes a ignorat sfatul ei – și a plătit prețul. La 28 septembrie 480 î.Hr., flota persană a căzut în capcană. Navele grecești, mai agile, au început să le distrugă una câte una. În toiul înfrângerii, Artemisia a dat dovadă de o ingeniozitate fără precedent.
Când o navă ateniană a început să o urmărească, Artemisia a ordonat echipajului să lovească o corabie persană aliată. Grecii, crezând că ea luptă de partea lor, au abandonat urmărirea. Xerxes, privind de pe un deal din apropiere, ar fi exclamat: „Bărbații mei s-au transformat în femei, iar femeile mele în bărbați!”
Alegerea de a se alătura lui Xerxes a stârnit dezbateri printre istorici. De ce o regină din Anatolia, cu rădăcini grecești, și-a trimis oamenii să lupte împotriva compatrioților ei?
Caria era un stat vasal, obligat să contribuie la campaniile persane. Iar Artemisia nu era doar un simplu pion. Prin alianța cu Xerxes, aceasta și-a asigurat protecția regatului, consolidându-și propria poziție. A fost o jucătoare pragmatică. Loialitatea ei nu era ideologică, ci calculate – o metodă de a supraviețui într-un imperiu instabil.
După Salamina, Artemisia a dispărut din izvoarele istorice. Legendele spun că s-ar fi sinucis din dragoste, aruncându-se de pe stâncile insulei Leucas, sau că ar fi ucis-o un rival. Acestea, însă, pot fi povești care reflectă prejudecățile antice față de femeile puternice.
Ceea ce se știe este că Xerxes a rămas profund impresionat de ea, dăruindu-i o armură grecească și încredințându-i misiuni delicate, precum escortarea fiilor săi în siguranță. Mai mult, sfaturile ei l-au convins pe rege să se retragă din Grecia, punând capăt invaziei.
Timp de secole, Artemisia a rămas o simplă notă de subsol în istoria Greco-Persană. Dar în secolul XXI, regina războinică a revenit în centrul atenției. În 2022, arheologii au descoperit în Bodrum (anticul Halicarnas) un mormânt cu inscripții în limba cariană, posibil legat de dinastia ei.
Reprezentările populare, de la benzi desenate (Artemisia: Queen of the Sea) până la filmul 300: Ascensiunea unui Imperiu, au transformat-o într-un simbol al puterii feminine. Artemisia I a fost o eroină feministă. Deși rece și oportunistă, Artemisia a fost genială, o femeie care a dovedit că într-o lume confruntată cu conflicte geopolitice și lupte pentru putere, supraviețuirea depinde de adaptare. Tactica ei de a sacrifica o navă aliată pentru a scăpa a salvat viața echipajului. De asemenea, a demonstrate că puterea poate veni în forme neașteptate și că istoria este scrisă de învingători. Într-o societate patriarhală, Artemisia I și-a folosit inteligența pentru a compensa lipsa forței brute.
Surse:
https://www.worldhistory.org/Artemisia_I_of_Caria/
https://www.britannica.com/biography/Artemisia-I
Anne Rice, „Regina” romanelor cu vampiri
Ann Radcliffe, regina suspansului. Cea mai populară scriitoare a timpului său