Cum au traversat primii oameni mările din Asia de Est în urmă cu 30.000 de ani? Cercetătorii au testat teoria migrației din Paleolitic cu unelte din Epoca de Piatră.
Chiar dacă momentul și locul în care primele populații de oameni moderni au migrat și s-au stabilit în Asia de Est sunt destul de bine cunoscute, modul în care acești oameni au traversat întinderile de apă periculoase dintre insule încă rămâne un mister.
Două studii recente, conduse de profesorul Yousuke Kaifu, de la Universitatea din Tokyo (Japonia), în colaborare cu cercetători din Japonia și Taiwan, au încercat să rezolve această enigmă. Folosind metode de arheologie experimentală și unelte copiate fidel după cele de acum 30.000 de ani, cercetătorii au construit canoe și au testat teoria migrației din Paleolitic pentru a demonstra cum ar fi putut fi realizate aceste călătorii.
Rezultatele primului studiu au fost publicate aici.
Rezultatele celui de-al doilea studiu au fost publicate aici.
Dovezile sugerează că, în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, oamenii au traversat marea din zona actuală a Taiwanului către unele dintre insulele sudice ale Japoniei, printre care Okinawa, fără hărți, unelte metalice sau bărci moderne. Echipa lui Kaifu a folosit simulări numerice și reconstituiri fizice pentru a identifica cel mai plauzibil mod în care aceste traversări au fost posibile.
Unul dintre studii a folosit simulări computerizate pentru a evalua posibilitatea traversării unuia dintre cele mai puternice curente oceanice din lume, Kuroshio. Rezultatele au arătat că o barcă realizată cu tehnologia acelor vremuri, manevrată cu pricepere, îi putea face față curentului. Al doilea studiu a documentat construcția și testarea unei canoe reale, cu care cercetătorii au reușit să parcurgă peste 100 de kilometri între insule, relatează Phys.org.
„Ne-am pornit proiectul cu întrebări simple: ‘Cum au ajuns oamenii paleolitici pe insule îndepărtate, precum Okinawa?’ ‘Cât de dificil a fost drumul lor?’ ‘Ce unelte și strategii au folosit?’”, a spus Kaifu.
Fiindcă marea nu păstrează dovezi arheologice, echipa a apelat la arheologia experimentală, într-un spirit asemănător expediției Kon-Tiki din 1947 a exploratorului norvegian Thor Heyerdahl. În 2019, cercetătorii au construit o canoe de 7,5 metri lungime, denumită „Sugime”, dintr-un singur trunchi de cedru japonez, folosind replici de unelte din piatră vechi de 30.000 de ani. Apoi au vâslit 225 de kilometri din estul Taiwanului până la insula Yonaguni, parte din arhipelagul Ryukyu, navigând doar după soare, stele, valuri și instinct.
Traversarea a durat peste 45 de ore în largul mării, fără ca insula de destinație să fie vizibilă în cea mai mare parte a timpului. Datele obținute în acea expediție continuă și astăzi să fie analizate, pentru a rafina modelele despre migrațiile maritime timpurii.
„Inițial am crezut că oamenii paleolitici au folosit plute, dar după mai multe experimente am descoperit că sunt prea lente și fragile pentru a traversa Kuroshio. Canoele, în schimb, s-au dovedit rapide și rezistente. Totuși, doar atât nu e suficient. Cei care au făcut aceste călătorii erau, fără îndoială, vâslași experimentați, cu strategii clare și o dorință puternică de explorare. Nu credem că întoarcerea era posibilă; fără hărți și cunoștințe despre curenți, planificarea unui drum înapoi era puțin probabilă la acea vreme”, a explicat Kaifu.
Pentru a înțelege mai bine posibilele condiții ale acestor călătorii, echipa a folosit și modele oceanografice moderne pentru a simula sute de călătorii virtuale, testând diferite puncte de plecare, anotimpuri și strategii de navigare, atât în condiții moderne cât și antice.
„Curentul Kuroshio e considerat periculos și am presupus că, odată ce intri în el, ești pur și simplu dus de valuri. Dar simulările noastre au arătat ceva cu totul neașteptat. Am fost uimiți de cât de mult am putut învăța despre posibilele rute maritime de acum 30.000 de ani”, a spus Yu-Lin Chang, de la Agenția Japoneză pentru Științe Marine și Tehnologie.
Simulările au arătat că o plecare din nordul Taiwanului oferea șanse mai mari de succes decât din sud, iar direcția ideală nu era una directă, ci ușor spre sud-est, pentru a compensa curentul. Aceste rezultate sugerează un nivel ridicat de cunoștințe maritime la acei oameni timpurii.
„Cercetătorii încearcă să reconstituie migrațiile umane, dar rareori pot evalua cât de dificile au fost acestea cu adevărat. Un mesaj important al acestui proiect este că strămoșii noștri paleolitici au fost adevărați exploratori. Ca și noi, au trebuit să își asume riscuri și să înfrunte necunoscutul pentru a progresa. La fel ca polinezienii antici, care au traversat Pacificul fără hărți, oamenii din Epoca de Piatră se orientau după semnele oceanului: uscat vizibil, poziția stelelor, valuri și vânturi. Și noi am învățat o parte dintre aceste tehnici pe parcursul cercetării”, a concluzionat Kaifu.
Cum își dau seama arheologii care este sexul unui dinozaur?
Ce au găsit cercetătorii într-un prezervativ vechi de 200 de ani, făcut din apendice de oaie?