Departe sub valuri, în adâncurile întunecate ale oceanului, un crustaceu rar întâlnit își are casa. Se numește Alicella gigantea și este cea mai mare specie cunoscută de amfipod – o creatură asemănătoare creveților, care în mod normal are dimensiuni mai mici decât vârful unui deget.
Prin comparație, A. gigantea este un gigant: poate ajunge până la 34 de centimetri, potrivit celor mai mari dimensiuni înregistrate până acum.
Până de curând, se credea că aceste creaturi sunt foarte rare; au fost observate foarte puține exemplare. Însă o nouă cercetare sugerează că A. gigantea ar putea fi mult mai răspândită decât am crezut, ocupând până la 59% din oceanele lumii – iar aparenta sa raritate se datorează, de fapt, prejudecăților noastre de observație, și nu unei realități biologice.
Această descoperire subliniază cât de puține lucruri știm despre viața din întunericul abisurilor oceanice.
„Din punct de vedere istoric, această specie a fost rar colectată sau observată în comparație cu alte amfipode de mare adâncime, ceea ce sugera o densitate scăzută a populației”, spune Paige Maroni, biolog molecular marin la Universitatea din Australia de Vest, scrie ScienceAlert.
„Iar pentru că era rar găsită, se știa foarte puțin despre demografia, variația genetică și dinamica populației sale – existând doar șapte studii care analizau date ADN.”
Problema în găsirea lui A. gigantea este că trăiește foarte adânc în ocean, în zonele abisale și hadale, la peste 3.000 de metri adâncime. La aproximativ 1.000 de metri, lumina solară nu mai pătrunde, temperaturile scad drastic, întunericul este complet, iar presiunea apei devine extremă.
Această ostilitate față de ființele de uscat joacă un rol major în faptul că explorarea adâncurilor marine de către oameni este încă extrem de limitată. Prin urmare, nu este surprinzător că avem o înțelegere extrem de incompletă a faunei de acolo.
Pentru a afla mai multe, Maroni și colegii săi au analizat toate înregistrările disponibile despre această specie. Au adunat 195 de observații de A. gigantea, provenite din 75 de locații diferite din adâncurile oceanelor Atlantic, Pacific și Indian, la adâncimi între 3.890 și 8.931 de metri. De asemenea, au colectat ei înșiși exemplare din zone de fractură din oceanele Pacific și Indian pentru a le secvenția genomurile.
Analiza genetică a arătat asemănări între populațiile din oceane diferite, ceea ce sugerează că aceste animale sunt mai interconectate decât se credea. Informațiile indică faptul că A. gigantea trăiește cu succes pe fundul oceanelor, în intervalul său de adâncime, care, conform estimărilor cercetătorilor, reprezintă 59% din totalul fundului oceanic al planetei.
Studiile anterioare despre amfipodele de mare adâncime sugerează că lipsa de pigment a lui A. gigantea – destul de ciudată pentru un amfipod, care sunt de obicei roșii – s-ar putea datora lipsei prădătorilor majori. Iar acest lucru ar facilita, desigur, o distribuție globală extinsă.
„Pe măsură ce explorarea adâncurilor marine ajunge la niveluri inaccesibile pentru metodele convenționale de eșantionare, devine tot mai clar că cel mai mare crustaceu de adâncime din lume nu este deloc rar”, afirmă Maroni.
Cercetarea a fost publicată în Royal Society Open Science.
O nouă specie de crustaceu gigantic a fost botezată după Darth Vader
Un crustaceu gigant a fost descoperit într-o groapă abisală (FOTO)
Păsările din Galapagos devin mai agresive din cauza zgomotului cauzat de trafic
Amfipode gigantice și stranii populează până la 59% din fundul mărilor