O descoperire surprinzătoare în Craterul Gale a completat piesa lipsă din puzzle-ul legat de istoria climatică a planetei Marte: roverul Curiosity a găsit primele dovezi pentru ciclul carbonului pe Planeta Roșie antică.
Într-o zonă de rocă solidă, roverul Curiosity a identificat un mineral numit siderit, care s-ar fi putut forma doar prin precipitarea carbonului din atmosfera marțiană. Cu alte cuvinte, în urmă cu miliarde de ani, Marte avea un ciclu activ al carbonului.
Aceasta este prima dovadă in situ pentru ciclul carbonului pe Planeta Roșie antică și reprezintă un indiciu esențial despre posibilitatea ca Marte să fi fost, la un moment dat, locuibilă.
„Această descoperire ne arată că Marte era o planetă locuibilă și că modelele teoretice privind locuibilitatea sunt corecte”, spune geochimistul Benjamin Tutolo, de la Universitatea din Calgary (Canada).
Una dintre cele mai mari întrebări despre Marte din trecut se referă la apă: toate dovezile indică existența unor corpuri vaste de apă lichidă: lacuri și oceane care se revărsau pe țărmuri.
Pentru ca această apă lichidă să fi fost posibilă, atmosfera marțiană ar fi trebuit să conțină o cantitate mare de dioxid de carbon, eliberat de vulcanii activi care dominau cândva suprafața planetei.
Deși o parte din acest dioxid de carbon s-a pierdut în spațiu, o cantitate semnificativă ar fi trebuit să rămână, suficientă cât să încălzească planeta și să lase urme în mineralele de la suprafață. Însă aici apare problema.
„Modelele arată că mineralele carbonatice ar trebui să fie larg răspândite, dar până acum, nici roverele și nici observațiile orbitale nu au găsit dovezi convingătoare ale prezenței lor”, a explicat Tutolo pentru ScienceAlert.
Descoperirea neașteptată provine din datele colectate în 2022 și 2023, când roverul Curiosity, aflat de peste un deceniu în Craterul Gale, a efectuat analize prin difracție de raze X ale mineralelor de pe fundul craterului, folosind instrumentul său numit CheMin (Chemistry and Mineralogy).
Tutolo și echipa sa au analizat cu atenție datele colectate și au identificat siderit cristalin pur în trei din cele patru mostre prelevate de Curiosity. Acest mineral, compus în principal din fier și trioxid de carbon, cu urme de magneziu, i-a uimit pe cercetători.
„Am fost surprinși să găsim minerale carbonatice aici, mai ales că datele spectroscopice orbitale anterioare nu le indicau deloc. Se pare că prezența altor minerale, în special săruri de sulfat de magneziu, care sunt foarte solubile, ascunde semnătura mineralelor carbonatice în datele obținute de pe orbită. Și cum astfel de roci au fost descoperite și în alte regiuni ale planetei, presupunem că și acestea conțin cantități importante de minerale carbonatice”, a spus Tutolo.
Cu alte cuvinte, descoperirea nu doar că confirmă existența mineralelor carbonatice pe Marte, dar explică și de ce nu au fost identificate până acum și oferă indicii despre cum ar putea fi descoperite altele.
Prezența sideritului susține și rafinează modelele referitoare la perioada caldă timpurie a lui Marte, acum mai bine de 3,5 miliarde de ani. Confirmă faptul că dioxidul de carbon era abundent în atmosferă și a ajutat la menținerea unei temperaturi favorabile apei lichide. De asemenea, arată că o parte din carbonul atmosferic a fost captat și blocat în minerale de suprafață.
Totuși, formarea sideritului, deși valoroasă pentru cercetători, marchează și începutul sfârșitului pentru Marte.
„Un aspect important al ciclului carbonului marțian antic, pe care îl evidențiem în acest studiu, este că acesta era dezechilibrat. Cu alte cuvinte, o cantitate mult mai mare de CO₂ a fost captată în roci decât a fost eliberată înapoi în atmosferă. Iar pentru că Marte este mai departe de Soare decât Pământul, avea nevoie de și mai mult CO₂ pentru a menține condiții locuibile. Faptul că procesele geochimice au capturat acel CO₂ ar putea explica de ce planeta nu a reușit să-și păstreze locuibilitatea”, explică Tutolo.
Această descoperire are mai multe implicații. Acum că oamenii de știință știu că sideritul este „invizibil” pentru instrumentele orbitale, pot reanaliza datele vechi în căutarea unor semne indirecte ale prezenței lui. În plus, este posibil ca și alte date colectate de rover să conțină dovezi ale acestor minerale.
Acum că s-a confirmat faptul că Marte a trecut printr-un proces de sechestrare minerală a carbonului, acest aspect poate fi integrat în modelele climatice ale planetei pentru a înțelege mai bine rolul pe care l-a avut în dispariția condițiilor favorabile vieții.
Aceste minerale, banale pe Pământ, oferă o nouă perspectivă asupra istoriei planetei Marte.
„Sunt specializat în geochimie acvatică și o mare parte din cariera mea a fost dedicată cercetării sechestrării carbonului ca soluție pentru schimbările climatice generate de oameni. Alături de echipa extrem de talentată de la Mars Science Laboratory, am reușit să aplic această experiență pentru a interpreta observațiile mineralogice de pe Marte. Sincer, dacă cineva mi-ar fi spus toate astea când aveam 15 ani, nu aș fi crezut niciodată!”, a spus Tutolo.
Descoperirea a fost publicată în revista Science.
Test de cultură generală. Ce este „pulsul Pământului”?
Cele mai puternice explozii din Univers ar putea dezvălui de unde provine aurul
Astronomii au descoperit stele spiralate care se îndreaptă spre o explozie cosmică rară
La mulți ani, Hubble! Îndrăgitul telescop împlinește 35 de ani pe orbita Pământului!