O gaură neagră supermasivă, de aproximativ un milion de ori masa Soarelui, tocmai și-a trădat poziția într-un mod spectaculos.
Atunci când o stea rătăcitoare s-a apropiat prea mult, a fost sfâșiată de câmpul gravitațional al găurii negre, eliberând o imensă explozie de lumină.
Această explozie, un eveniment de disrupție mareică (TDE) înregistrat de telescoape de pe Pământ, a fost denumit AT2024tvd, iar detectarea sa a dezvăluit ceva foarte neobișnuit despre galaxia aflată la 600 de milioane de ani-lumină distanță în care a avut loc acest eveniment.
Potrivit unei echipe de astronomi conduse de Yuhan Yao de la Universitatea din California, Berkeley, gaura neagră responsabilă este un „rătăcitor”, adică nu este legată de nucleul galaxiei. Nici măcar nu orbitează în binar cu gaura neagră supermasivă aflată în centrul galaxiei gazdă.
„AT2024tvd este primul eveniment de disrupție mareică deplasat, detectat de observațiile optice ale cerului, și deschide posibilitatea de a descoperi această populație evazivă de găuri negre rătăcitoare cu ajutorul viitoarelor studii ale cerului,” spune Yao.
„În prezent, teoreticienii nu au acordat multă atenție TDE-urilor deplasate. Cred că această descoperire va motiva oamenii de știință să caute mai multe exemple de acest tip.”
Găurile negre, atunci când plutesc singure prin spațiu, sunt extrem de greu de detectat – mai ales în alte galaxii. Ele nu emit radiații detectabile și, în general, sunt invizibile dacă nu interacționează cu materia.
Există însă o excepție: când o stea sau alt obiect se apropie prea mult, forțele mareice intense o sfâșie și o trag dincolo de orizontul evenimentelor. Acest proces – numit disrupție mareică – generează o erupție de lumină pe care o putem detecta chiar și de la miliarde de ani-lumină.
AT2024tvd a fost exact o astfel de explozie, detectată pentru prima oară de Zwicky Transient Facility, un program de scanare a cerului ce urmărește evenimente tranzitorii precum supernovele și TDE-urile. Astronomii au urmat rapid semnalul, observându-l în unde radio, optice și raze X.
Yao și colegii au trasat evenimentul până la o galaxie aflată la 600 de milioane de ani-lumină, unde analiza a indicat o gaură neagră supermasivă, cu masa între 100.000 și 10 milioane de sori. Însă sursa luminii nu provenea din centrul galaxiei – locul obișnuit al acestor giganți cosmici.
Galaxia gazdă are deja o gaură neagră supermasivă centrală de aproximativ 100 de milioane de mase solare.
În unele cazuri, galaxiile au două sau mai multe găuri negre supermasive, prinse într-un dans gravitațional ce duce eventual la fuziune. Dar în acest caz, cele două găuri negre sunt separate la circa 2.600 de ani-lumină și nu sunt legate gravitațional. Cea mai mică pare să plutească de capul ei prin bulbul galactic.
Galaxiile dobândesc găuri negre suplimentare atunci când se ciocnesc și se contopesc cu alte galaxii. În timp, găurile negre centrale se apropie una de alta și ajung să orbiteze în binar, sau să se contopească.
Prezența unei a doua găuri negre în această galaxie indică o fuziune galactică trecută. Nu se știe însă dacă această gaură neagră rătăcitoare se apropie de centrul galaxiei sau tocmai a fost expulzată de acolo.
Este posibil ca această gaură neagră să fi fost parte a unui sistem triplu, iar în urma unei interacțiuni gravitaționale să fi fost expulzată. Sau poate că este încă în drum spre centrul galaxiei, unde va intra în interacțiune cu gaura neagră existentă, scrie ScienceAlert.
O metodă de a înțelege mai bine aceste configurații este descoperirea altor galaxii cu găuri negre supermasive deplasate. Această cercetare oferă o cale promițătoare pentru astfel de căutări.
O gaură neagră cât 36 de miliarde de Sori s-ar putea afla în inima Potcoavei Cosmice
Test de cultură generală. Care este cea mai mare gaură neagră din Univers?
Gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee șochează din nou! Ce a observat Telescopul Webb?