Ce înseamnă, de fapt, atunci când spunem despre o femeie că este „prea musculoasă”?

De-a lungul istoriei, femeile musculoase au fost adesea privite ca fiind „dificile” sau de evitat. Modul în care percepem frumusețea într-un corp definit de mușchi este puternic influențat de factori culturali, de gen și de idei adânc înrădăcinate despre identitatea feminină.

Când o femeie este considerată „prea musculoasă”, nu vorbim doar despre o judecată estetică, ci și despre o contestare a feminității sale: mai ești „o adevărată femeie” dacă mușchii tăi ies din tiparele impuse de societate?

• 10 cărți care te pot pregăti pentru viitor (2025-2030)
• Arta din gunoi: sculpturi create din deșeuri care se vând cu milioane

Eticheta „prea musculoasă” poate avea și o conotație acuzatoare: ești bănuită că folosești steroizi sau alte substanțe pentru a-ți mări performanțele.

Într-o discuție cu studenții de la Harvard, în 2017, celebra balerină Misty Copeland spunea: „De ce mi se spune că am corpul prea musculos? De fapt, este un limbaj codificat pentru: pielea ta este greșită”, potrivit The Guardian.

„Prea musculoasă înseamnă prea masculină”

Și Serena Williams, legendă a tenisului mondial, a povestit într-un interviu din 2016 cum a fost catalogată „prea musculoasă, prea masculină, iar apoi, în altă săptămână, prea sexy”. În domenii dominate istoric de albii privilegiați, precum baletul sau tenisul, „prea musculoasă” poate ascunde de fapt prejudecăți rasiale – o expresie a ideii că anumite corpuri „nu aparțin” acolo.

Amber Fitzsimmons, profesor de anatomie de la Universitatea California, vede zilnic corpuri reale, de toate formele și mărimile.

Întrebată ce înseamnă pentru ea „prea musculoasă”, Fitzsimmons a răspuns simplu: „Prea musculoasă înseamnă prea masculină. Și această frică de a părea bărbat încă persistă când vine vorba de femei și exerciții fizice.”

Tot felul de teorii pseudo-științifice despre corpul feminin

Această judecată se extinde și asupra femeilor transgender sau a atleților cu niveluri naturale ridicate de testosteron. Controversele recente privind participarea femeilor transgender în competițiile sportive au în centru tot ideea de „mușchi în plus” și presupusa nedreptate biologică. Drept răspuns, unele competiții importante, precum Maratonul de la Boston și Maratonul de la New York, au introdus categorii non-binare. Este clar că discuțiile despre echitate și identitate în sport sunt abia la început.

Pe lângă aceasta, de-a lungul timpului, s-au vehiculat tot felul de teorii pseudo-științifice despre corpul feminin, folosite adesea pentru a descalifica femeile din poziții de putere. De exemplu, menopauza a fost invocată ca motiv pentru care femeile ar fi lideri „instabili” (vezi cazul Hillary Clinton), deși testosteronul – hormon prezent în concentrații mai mari la bărbați – este cel asociat cu comportamentele impulsive și riscante (vezi cazul Bill Clinton).

Toate aceste perspective arată cum miturile despre biologia feminină au modelat percepțiile sociale despre forță și autoritate. Poate că este momentul să regândim standardele de frumusețe și putere.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Povestea femeii care l-a inspirat pe Manet și a uimit Parisul. Victorine Meurent, de la muză la artistă

Arheologii din Peru au descoperit rămășițele unei femei din civilizația Caral

Papesa Ioana, legenda femeii care a condus Vaticanul

Dieta mediteraneană și mișcarea pot preveni pierderea densității osoase la femeile în vârstă