De ce a vrut Ceaușescu să încrucișeze urșii din Alaska cu cei din Munții Carpați?

Pasiunea pentru vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu era cunoscută românilor chiar înainte de 1989, dar după căderea regimului comunist din România au început să iasă la iveală tot felul de inițiative ciudate pe care dictatorul le-a avut și în ceea ce privea vânătoarea. Una dintre acestea a fost legată de ambiția sa ca pădurile din România să adăpostească „cei mai mari urși din lume”. Pentru această „idee”, regimul comunist a cheltuit resurse importante. Dar cum i-a venit lui Ceaușescu această idee?

Este bine-cunoscut faptul că Nicolae Ceaușescu a fost un vânător mai mult decât înfocat. La fel de bine-cunoscut este faptul că dictatorul nu respecta nicio regulă la vânătoare.

• În urmă cu 121 ani se stingea din viaţă vizionarul care a propus reîntemeierea statului evreu…
• O scurtă istorie a medicinei veterinare. Pe urmele vindecătorilor necuvântătoarelor

Pe scurt, împușca tot ceea ce se ivea în raza puștii sale. Nu conta dacă era o specie protejată de lege sau un pui de animal. Orice animal ce avea neșansa de a se ivi în bătaia puștii sale murea, mai ales că Ceaușescu nu era un țintaș tocmai rău.

„Nicolae Ceaușescu nu era indiferent nici față de rezultatele pe care le obțineau la vânătoare ceilalți șefi de partide din țări comuniste din Europa”

Pe lângă pasiunea pentru vânătoare, Ceaușescu era ros și de ambiții și invidii personale. În mintea lui intrase într-un fel de competiție la vânătoare cu ceilalți lideri comuniști din Europa. „Nicolae Ceaușescu nu era indiferent nici față de rezultatele pe care le obțineau la vânătoare ceilalți șefi de partide din țări comuniste din Europa. Intrase cu ei într-o competiție permanentă.

Nu suporta să audă că vreunul dintre ei a împușcat mai mult sau că a dobândit un trofeu mai mare ca al său, mai ales la urs şi cerb comun”, relata inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii care s-au ocupat vreme de decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

„Ia să vedeți voi cum putem să aducem din Alaska una sau două perechi de urși, să-i încrucișăm cu ai noștri, astfel ca noi să avem cei mai mari urși din lume!”

Ambiția pentru a vâna exemplare tot mai mari de urși l-a împins pe Ceaușescu să ordone una dintre cele mai aberante măsuri pe care le-a dat în ceea ce privește vânătoarea.

Ideea i-a venit după ce la expoziția de vânătoare din cadrul Târgului Internațional Bucureşti din 1978 a văzut o blană de urs din Alaska.

„Iată un exemplu despre felul în care s-a manifestat şi măsura aberantă pe care a luat-o în toamna anului 1978. La expoziția de vânătoare din cadrul Târgului Internațional Bucureşti – 1978, Ceaușescu a văzut expusă o blană de urs brun de Alaska, mult mai mare decât blana de urs brun din Carpați dobândită de el în România. Nu i-a convenit şi a întrebat imediat: `Ce-i cu blana asta? A cui este?`.

După ce i s-au dat explicațiile necesare, a replicat pe loc: `Ia să vedeți voi cum putem să aducem din Alaska una sau două perechi de urși, să-i încrucișăm cu ai noștri, astfel ca noi să avem cei mai mari urși din lume!`. Bineînțeles că toți cei prezenți trebuiau să fie de acord şi să `aprecieze` această soluție”, menționa Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

O pereche de urși bruni din Alaska a fost adusă în România

Cum nimeni nu putea să conteste ordinul lui Ceaușescu, specialiștii silvici au început să gândească un plan pentru a putea pune în practică ideea dictatorului.

„S-a întocmit urgent un studiu-proiect privind amenajarea unui țarc special pentru acești urși, amplasat în județul Argeș. Lucrările de amenajare (împrejmuire, bârloage artificiale, hrănitori, adăpători) au fost executate în scurt timp.

După câțiva ani de tratative cu americanii, în 1982 s-a adus într-adevăr o pereche de urși bruni din Alaska. Pentru îngrijirea lor au fost angajați un medic veterinar şi patru muncitori. Săptămânal, urșilor li se asigurau ca hrană 60 kg de carne, 70 kg pâine, rădăcinoase, fructe, brânză, verdeață etc. Pentru urșii lui Ceaușescu se găseau de toate, pentru populaţie nimic… ”, preciza Vasile Crișan.

10 milioane de lei pentru moftul lui Ceaușescu. „După 7 ani de îngrijire şi încercare de încrucișare cu ursul nostru nu s-a obținut nicio progenitură”

Bineînțeles, toată această acțiune a consumat resurse financiare destul de importante, mai ales că, la începutul anilor `80, România avea să intre în faliment, iar Ceaușescu s-a încăpățânat să plătească în avans datoria externă a țării.

„Toată această acțiune a costat în jur de 10 milioane de lei care, la timpul respectiv, era o sumă considerabilă. Pentru ce? Pentru un moft al lui Ceaușescu! Da, a fost un moft pentru că după 7 ani de îngrijire şi încercare de încrucișare cu ursul nostru nu s-a obținut nicio progenitură.

A fost unul dintre eșecurile care pe noi ne-a bucurat. Era păcat să stricăm puritatea unei specii de vânat autohton, cum este ursul brun din Carpați. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, urșii de Alaska au fost predați unei grădini zoologice, unde le era locul”, preciza Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Una dintre ultimele vânători ale lui Nicolae Ceaușescu: A împușcat un cerb rar, dar nu s-a mulțumit doar cu atât. A făcut un adevărat masacru

Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

A fost Ceaușescu un adevărat vânător? „Nu. Categoric, nu”

Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu la capre negre: „Numai un om bolnav psihic putea face acest lucru”